Resurse medicale

Îngrijirea prizonierilor/deținuților

A treia Convenție de la Geneva din 1949 conține dispoziții specifice privind îngrijirea prizonierilor de război. Aceasta impune celor care rețin prizonieri de război responsabilitatea de a-i trata cu demnitate și umanitate și de a se asigura că au acces la îngrijiri medicale adecvate. Articolele 29-32 din această Convenție de la Geneva privesc asistența medicală, inspecțiile medicale și prizonierii care îndeplinesc sarcini medicale. Articolul 33 privește drepturile și responsabilitățile personalului considerat ca atare, inclusiv ale personalului medical reținut pentru a îngriji prizonierii de război. În plus, există Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, intrată în vigoare în 1987.

Din păcate, în timp de război și de conflict armat, prizonierii pot să nu fie tratați conform acestor dispoziții. Aceasta poate include comportamente neetice din partea personalului medical și de îngrijire a sănătății. Poate cele mai grave exemple ale unor astfel de practici au fost experimentele efectuate pe prizonieri sub auspiciile regimului nazist din Germania și de Unitatea 731 a armatei japoneze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Există dovezi de maltratare a prizonierilor în timpul operațiunilor de contrainsurgență din așa-numitele războaie de eliberare, precum cele din Malaya, Kenya, Aden, Algeria, Vietnam și Congo Belgian. Mai recent, au existat dovezi de maltratare a prizonierilor în Irlanda de Nord, în războaiele din Balcani, în Irak și în Afganistan. Aceasta include implicarea personalului medical și a psihologilor în evaluarea „aptitudinii pentru interogatoriu” și în consilierea privind tehnici fizice și psihologice de zdrobire a moralului prizonierilor. Printre exemplele specifice se numără abuzurile asupra prizonierilor comise de forțele americane în închisoarea Abu Ghraib din Irak, cazul Baha Mousa privind forțele armate britanice, transferul deținuților afgani de către forțele canadiene către forțele de securitate afgane și uciderea deținuților afgani de către forțele speciale australiene.

După aceste evenimente, multe țări au emis îndrumări specifice privind tratamentul prizonierilor de război și al deținuților, pentru a asigura respectarea Dreptului internațional umanitar. Personalul militar și personalul medical militar trebuie să înțeleagă obligațiile lor juridice și etice privind îngrijirea prizonierilor de război. Ei trebuie să înțeleagă, de asemenea, distincția dintre un prizonier de război (care beneficiază de protecție în temeiul Convențiilor de la Geneva) și un deținut sau alt termen folosit pentru o persoană privată de libertate în temeiul dreptului penal național.