• Civilii care nu participă direct la ostilități sunt protejați de dreptul internațional și nu ar trebui să fie vizați în mod deliberat sau direct. O participare directă la ostilități reprezintă mult mai mult decât simpla furnizare de hrană sau adăpost.

• Numai atunci când civilii participă direct la ostilități își pierd protecția și devin ținte legitime.

• Când nu ești sigur că un individ este combatant sau non-combatant, va trebui să îl consideri ca fiind necombatant, oricât de dificil ar fi.

„Conform specialiștilor în drept și a prevederilor Convențiilor de la Geneva, civilii își pot pierde protecția dacă se poate demonstra că au „participat în mod direct la ostilități”… Pe măsură ce războiul modern a devenit din ce în ce mai industrializat s-a apelat tot mai mult la forța de muncă civilă organizată pentru a produce tancuri, avioane, nave și sisteme de arme... Dacă un individ care pune mâna pe armă pentru a lupta, doar pentru o perioadă de timp din ziua de muncă, este acesta combatant, civil sau ambele? Sunt civilii o țintă legitimă doar pentru timpul în care sunt efectiv implicați în activități cu caracter militar sau pot fi împușcați și a doua zi când își ară câmpurile sau fac baie copiilor?... Articolul 50 din Protocolul adițional I la Convențiile de la Geneva prevede: „În caz de îndoială dacă o persoană este civilă, acea persoană va fi considerată ca fiind civilă” și „prezența în cadrul populației civile a indivizilor care nu se încadrează în definiția civililor nu privează populația în ansamblul ei de caracterul ei civil”.

Hugo Slim, Killing Civilians: Method, Madness and Morality în War, (Hurst, Londra, 2007), p190,194.