„Este de dorit ca respectarea convențiilor [privind tratamentul prizonierilor de război] să fie îndeplinită dacă nu pentru un alt motiv, atunci cel puțin pentru a-ți proteja cetățenii care sunt prizonierii celorlalți. [Maltratarea] poate duce, de asemenea, la acuzații de crime de război mai târziu, când conflictul s-a încheiat. Deci, cel puțin din motive de reciprocitate și teamă de consecințe punitive, statele trebuie să respecte aceste standarde internaționale.” (Sawicki 2015).

Prizonierii de război sunt protejați de Dreptul Conflictelor Armate și nu trebuie să fie vătămați. Inamicul ar putea încerca în mod deliberat să ne manipuleze pentru a încălca aceste norme, pentru a nu respecta decența și moralitatea obișnuită. Unul dintre motivele pentru care luptăm este să respectăm aceste legi și standarde de decență, iar coborârea la nivelul la care inamicul se comportă ar submina motivele care justifică războiul.

„Tratamentul prizonierilor de război este o cerință militară, iar comandantul trebuie să ia în calcul, pe timpul planificării acțiunilor de luptă, costurile legate de resurse – inclusiv necesarul de forță de muncă și echipament.” (McEvoy 2011)

John Sawicki, CSSP, ‘Treatment of Prisoners and Detainees’ în James Turner Johnson and Eric D. Patterson (eds.), The Ashgate Research Companion to Military Ethics, (Ashgate, Farnham, 2015), p271.

Philip McEvoy, ‘Law at the Operational Level’ în David Whetham (ed.), Ethics, Law and Military Operations, (Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2011), pp124-125.