• A ucide poate fi o necesitate regretabilă în anumite circumstanțe, dar nu este scopul principal al forțelor armate.

• Persoanele care fac parte dintr-un grup profesional, datorită pregătirii și expertizei de specialitate, au anumite drepturi pe care alții nu le au.

• Militarii, în calitate de profesioniști, au dreptul de a ucide în mod legal, în anumite situații.

• Acest act este săvârșit în slujba societății, cu scopul de a proteja atât populația de acasă, cât și cetățenii aflați peste hotare.

„Membrilor unei profesii li se acordă adesea drepturi speciale sau privilegii, ca urmare a statutului lor profesional... Însă, odată cu aceste drepturi speciale vin și obligații morale dincolo de cele ale cetățenilor obișnuiți... Serviciul public pe care îl îndeplinesc militarii este evident, prin faptul că protejează întreaga societate de amenințările externe... Ținând cont de rolul îndeplinit de militari, capacitatea și voința de a face rău altora în urmărirea unor obiective importante pot fi considerate virtuți... Aceasta înseamnă, adesea, că ceea ce personalul militar trebuie să facă din punct de vedere etic va fi diferit de ceea ce se cere altor persoane în situații similare.”

Stephen Coleman, Military Ethics: an Introduction with Case Studies, (Oxford University Press, Oxford, 2013), p35-39.