Conform contractului de răspundere nelimitată un militar va executa un ordin, atâta timp cât acesta este legal (chiar dacă este perceput ca fiind sinucigaș sau injust) (Coleman 2015). Nerespectarea intenționată a unui ordin legal reprezintă insubordonare.

Cu toate acestea, dezacordul constructiv este diferit de diferențele de opinie sau insubordonare. A evidenția, cu respect, când ceva nu este în regulă poate fi o modalitate importantă de a te asigura că nu se întâmplă greșeli. A depune eforturi pentru promovarea standardelor profesiei militare și respectarea obligațiilor față de oameni prin exprimarea dezacordului față de o decizie greșită este o temă prioritară în armată. Exprimarea unei diferențe de opinie poate fi așadar o expresie a loialității în cazul militarilor. Cu toate acestea, comportamentul unui „membru al forțelor armate care își exprimă pur și simplu opoziția față de o politică sau un ordin care nu îi place se află la limita insubordonării - adică o tentativă de subminare, mai degrabă, decât de corecție a unei decizii... Un act de dezacord poate fi constructiv; un act de insubordonare este întotdeauna grav.”

• Dacă provoci un superior prin dezacord constructiv, demonstrezi loialitate față de profesia militară, prevenind greșelile.

• Dezacordul poate fi așadar o metodă de susținere a valorilor și standardelor armatei.

• În timp ce dezacordul poate fi constructiv, insubordonarea poate avea efecte negative asupra unităților și indivizilor.

Vezi cartea „Dama de cupă”

Informații suplimentare: În Armata României, acest raport juridic (contractul de răspundere nelimitată) este surprins de mai multe prevederi legale, precum cele care enunță obligațiile cadrelor militare și ale soldaților și gradaților profesioniști stabilite prin Constituția României din 2003 (art. 54 – Fidelitatea față de țară, art. 55 - Apărarea țării), Statutul cadrelor militare (Legea 80/1995) (Capitolul II - Îndatoririle și drepturile cadrelor militare), respectiv Statutul soldaților și gradaților profesioniști (Legea 384/ 2006) (Capitolul II - Îndatoririle și drepturile soldaților și gradaților profesioniști). De asemenea, Legea 446/ 2006 privind pregătirea populației pentru apărare prevede la art. 3 - obligativitatea îndeplinirii serviciului militar, iar la art. 9 - jurământul militar ("Eu, ....., jur credință patriei mele, România. Jur să-mi apăr țara, chiar cu prețul vieții. Jur să respect legile țării și regulamentele militare. Așa să-mi ajute Dumnezeu!").

Nikki Coleman, ‘The Unlimited Liability Contract and its Effects on Serving Military Personnel’, în George Lucas (ed.), Routledge Handbook of Military Ethics, (Routledge, Abingdon, 2015), p280.

Rebecca J. Johnson, ‘Serving Two Masters: When Professional Ethics Collide with Personal Morality’ în George Lucas (ed.), Routledge Handbook of Military Ethics, (Routledge, Abingdon, 2015), p269